Ai lansat brandul. Ai primii clienți. Ai investit în identitate vizuală, packaging, website. Totul merge bine.

Apoi primești o notificare. Altcineva și-a înregistrat marca ta. Sau ceva atât de asemănător încât nu mai contează diferența. Ai două opțiuni: te lupți în instanță sau rebranduești complet.

Ambele variante te costă de 10 ori mai mult decât ți-ar fi costat să faci lucrurile corect de la început.

Asta nu e o poveste de groază. E realitatea din România în 2026, unde majoritatea startup-urilor cred că OSIM le protejează brandul. Nu o face. Și asta pentru că sistemul românesc de protejare a mărcilor funcționează pe un principiu simplu: dacă nu știi regulile, pierzi.

Îți vom arăta exact cum funcționează sistemul, de ce OSIM nu mai e suficient și ce trebuie să faci pentru a-ți proteja cu adevărat brandul.

Realitatea OSIM: ce nu iți spune nimeni despre protejarea mărcii în România

Hai să clarificăm ceva de la început. OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) nu verifică dacă marca ta e unică. Citește asta încă o dată.

OSIM nu face nicio verificare privind identitatea sau similaritatea cu mărcile anterioare. Zero. Niciuna.

⛔️ OSIM nu verifică dacă marca ta e unică

Din 2010, OSIM a renunțat la verificarea ex-officio a similarității mărcilor. Asta înseamnă că poți depune orice marcă, chiar dacă e identică cu una existentă, și OSIM o va accepta spre publicare în Buletinul Oficial.

Nu e grija lor să verifice. E grija ta.

Sistemul funcționează pe principiul opoziției. Tu depui marca. OSIM o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI). Proprietarii celorlalte mărci au 2 luni să se opună. Dacă nimeni nu se opune, marca ta trece.

Sună simplu? Nu e. Pentru că responsabilitatea monitorizării BOPI e tot a ta.

⛔️ Ce inseamnă perioada de opoziție (si de ce e o loterie)

Iată cum funcționează în practică:

Depui marca la OSIM. Ei o examinează formal (verifică dacă ai completat corect formularele, dacă ai plătit taxa, dacă marca nu e contrară ordinii publice). După aproximativ 6-8 luni, marca ta e publicată în BOPI.

De la data publicării, orice proprietar de marcă anterioară are exact 2 luni să depună o opoziție. Dacă depune, intri într-un proces de opoziție care poate dura 1-2 ani și poate costa câteva mii de euro în avocați. Dacă câștigi, marca ta trece. Dacă pierzi, ai pierdut și banii și timpul.

Dar aici e partea interesantă: dacă nimeni nu depune opoziție în cele 2 luni, marca ta e înregistrată automat. Chiar dacă e identică cu alta. Chiar dacă tu știai sau nu despre marca anterioară.

Asta înseamnă că dacă ai o marcă deja înregistrată și vrei să o protejezi, trebuie să monitorizezi BOPI în fiecare săptămână. Singur sau prin avocați care costă.

Dacă ratezi cele 2-3 luni de opoziție, îți asumi în fapt că îți dai acordul tacit pentru înregistrarea unei mărci similare sau identice cu a ta. Noaptea minții, dar asta e realitatea.

E loterie. E barbut. E sistemul pe care îl avem.

OSIM vs EUIPO: De ce inregistrarea doar în România nu mai e suficientă

Acum vine partea pe care majoritatea antreprenorilor o descoperă prea târziu.

👉 Protecția OSIM: limitată la teritoriul României

O marcă OSIM îți oferă protecție exclusiv pe teritoriul României. Costă aproximativ 1.642 lei pentru o clasă NISA (marcă color) și durează între 8-11 luni până la înregistrare. Valabilitatea e de 10 ani cu posibilitate de reînnoire.

Sună bine? Depinde.

Problema nu e la ce te protejează OSIM. Problema e la ce nu te protejează.

👉 De ce EUIPO e obligatoriu (chiar dacă vinzi doar în România)

România face parte din Uniunea Europeană. Asta înseamnă că orice marcă înregistrată la EUIPO (Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală) e valabilă și în România.

Citește asta din nou. O marcă EUIPO e valabilă ȘI în România.

Deci poți să ai marca ta liberă în baza de date OSIM, dar ocupată la EUIPO. Și ghici care prevalează în caz de conflict? EUIPO. Pentru că EUIPO acoperă teritoriul UE, inclusiv România.

Costul unei mărci EUIPO e 850 euro pentru o clasă. Procesul durează 4-6 luni. Și primești protecție în toate cele 27 de state membre.

Degeaba e liber în OSIM dacă e ocupat în EUIPO.

Aici e concluzia dureroasă: OSIM nu mai e relevant dacă nu verifici și EUIPO. Nu poți să înregistrezi doar local și să speri că ești protejat. Sistemul nu funcționează așa. Realitatea juridică din UE nu funcționează așa.

Trebuie să verifici ambele baze de date. Trebuie să te protejezi la nivel european. Altfel, tot ce construiești e pe nisip.

Problema naming-ului: 130 milioane de mărci vs 700.000 de cuvinte

Acum să vorbim despre elefantul din cameră: naming-ul.

📌 De ce nu mai poți să „sapi” prin Dicționar

EUIPO are peste 130 milioane de mărci înregistrate. Dicționarul românesc are aproximativ 700.000 de cuvinte. Matematica e simplă și brutală.

EUIPO oferă protecție pentru brand în toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Peste 130 milioane de marci inregistrate.

Naming-ul nu mai e despre a scotoci prin dicționar și a găsi un cuvânt frumos. E despre a crea ceva ce nici dicționarul n-a visat încă. E despre neologisme, combinații, inventii lingvistice care sunt suficient de distinctive pentru a fi protejabile legal.

Când am lucrat la procesul profesional de naming pentru Marioko, clientul nostru Vladimir Marin (Edelweiss Grup) ne-a spus: „Cea mai mare provocare a fost găsirea unui nume și a unei imagini pentru acest brand, mai ales dat fiind că opțiunile neexplorate sunt din ce în ce mai puține.”

Asta era în 2022. În 2026, situația e și mai complicată.

Nu mai e suficient să găsești un nume frumos. Trebuie să găsești un nume care:

• Nu e ocupat în EUIPO
• Nu e similar cu alte mărci din aceleași clase NISA
• E suficient de distinctiv pentru a fi protejabil
• Funcționează lingvistic în piețele în care vrei să activezi
• Are potențial de creștere pe termen lung

Asta nu se rezolvă într-o după-amiază pe Google.

📌 Costul real al unui nume neprotejat

Hai să vorbim despre costuri reale.

Înregistrarea unei mărci EUIPO: 850 euro. Verificarea profesională: 300-500 euro. Total: aproximativ 1.200-1.400 euro.

Rebrandingul forțat al unui business care și-a construit deja prezență pe piață: 15.000 – 50.000 euro. Asta include logo design, identitate vizuală, packaging design, website, materiale de marketing, pierderea recunoașterii de brand și timpul petrecut în tribunale.

Diferența e de 10-50x. Nu e o estimare. E realitatea din proiectele pe care le-am văzut.

Companiile care au pierdut mărci celebre pentru că nu le-au protejat corect nu sunt excepții. Sunt cazuri comune. Dar nu fac headline pentru că majoritatea rezolvă pe bani, în afara instanțelor, prin acorduri care includ clauze de confidențialitate.

Brandul tău poate fi perfect din punct de vedere vizual. Poate fi memorabil. Poate avea sute de clienți. Dar dacă nu e protejat legal, construiești pe nisip.

„Cimitirul mărcilor”: de ce sistemul actual nu funcționează

Hai să vorbim despre o problemă sistemică pe care nimeni nu o discută: mărcile zombie.

Milioane de mărci sunt înregistrate, dar nu mai sunt folosite — și totuși blochează piața

❗️ Mărci protejate 10 Ani, branduri moarte după 1 an

Sistemul actual de protejare a mărcilor funcționează așa: înregistrezi o marcă pentru 10 ani. După 10 ani, o poți reînnoi pentru încă 10 ani. Și tot așa la infinit.

Nu trebuie să dovedești că folosești marca. Nu trebuie să prezinți dovezi de activitate comercială. Nu trebuie să arăți că brandul tău mai există.

Plătești taxa de reînnoire și marca rămâne activă.

Rezultatul? EUIPO are peste 130 milioane de mărci înregistrate, din care un procent semnificativ aparține unor branduri care nu mai există. Companii care au dat faliment. Proiecte care nu s-au lansat niciodată. Branduri care au fost abandonate după primul an.

Dar protectia lor rămane activa. Blocând pe altcineva să le folosească.

E ca un cimitir de mărci. Și singura modalitate de a le „curăța” e să aștepți ca proprietarul să nu plătească taxa de reînnoire. Sau să inițiezi un proces de anulare pentru nefolosire (care e complex și costisitor).

❗️ Ce ar trebui să se schimbe (dar nu se va schimba curând)

Sistemul ideal ar funcționa ca domeniile web. Înregistrare pe 1 an. Dovadă de activitate comercială pentru reînnoire. Dacă brandul nu mai e activ, marca devine disponibilă pentru altcineva.

Asta ar rezolva problema mărcilor zombie. Ar elibera spațiul pentru branduri noi. Ar face sistemul mai dinamic și mai just.

Dar asta ar presupune o reformă completă a sistemului european de proprietate intelectuală. Nu se va întâmpla mâine. Nu se va întâmpla anul ăsta. Probabil nu se va întâmpla deloc.

Deci trebuie să lucrezi în sistemul pe care îl ai. Nu în cel pe care ți-l dorești.

Cum iți protejezi marca corect în 2026: procesul complet

Hai să vorbim despre ce poți controla. Procesul corect de protejare a unei mărci în 2026.

1️⃣ Pasul 1: Verificare profesională (nu DIY)

Primul lucru pe care îl face un client când vine la noi cu un nume de brand: ne întreabă dacă e disponibil.

Nu verificăm doar OSIM. Verificăm OSIM, EUIPO și uneori WIPO (World Intellectual Property Organization) dacă clientul are planuri de expansiune globală.

Verificarea nu înseamnă doar să cauți marca exactă. Înseamnă să identifici:

• Mărci identice în clasele NISA relevante
• Mărci similare fonetic sau vizual
• Mărci care pot crea confuzie în rândul consumatorilor
• Mărci din clase adiacente care pot bloca extinderea viitoare

Clasele NISA (clasificarea internațională a produselor și serviciilor) sunt critice. O marcă poate fi liberă în clasa 25 (îmbrăcăminte) dar ocupată în clasa 35 (servicii de retail). Trebuie să știi exact în ce clase să te înregistrezi.

Costul unei verificări profesionale e 300-500 euro. Costul unui rebranding forțat e 15.000-50.000 euro.

Matematica e simplă.

2️⃣ Pasul 2: Strategia de Înregistrare

După ce ai verificat disponibilitatea, trebuie să alegi strategia de înregistrare.

1. EUIPO only: Pentru majoritatea startup-urilor din România, răspunsul e aproape întotdeauna EUIPO. Primești protecție în 27 de țări (inclusiv România) la un cost rezonabil. Procesul e mai rapid decât OSIM. Și ai prioritate europeană, ceea ce înseamnă că marca ta prevalează peste mărcile OSIM înregistrate după tine.
2. OSIM + EUIPO: Are sens doar dacă vrei să ai o dublă protecție sau dacă ai motive specifice legate de litigii locale. Dar pentru majoritatea cazurilor, EUIPO e suficient.
3. EUIPO + WIPO: Dacă ai planuri de expansiune globală (SUA, Asia, alte piețe non-UE), poți extinde prin sistemul Madrid Protocol la WIPO. Costurile variază în funcție de teritoriile în care vrei protecție.
   Costurile comparative:

• OSIM (1 clasă): ~1.642 lei
• EUIPO (1 clasă): 850 euro
• EUIPO (3 clase): 1.500 euro
• WIPO: variabil, în funcție de teritorii

3️⃣ Pasul 3: Monitorizare Continuă

După ce ți-ai înregistrat marca, responsabilitatea ta nu se termină. Tocmai a început.

Trebuie să monitorizezi:

• Buletinul Oficial (BOPI) pentru mărci noi similare cu a ta
• Piața pentru eventuale încălcări ale mărcii tale
• Termenele de reînnoire (la 10 ani)

Serviciile de watching (monitorizare mărci) costă între 100-300 euro/an. Alternativ, poți lucra cu un avocat specializat care monitorizează automat pentru portofoliul de clienți.

Costul unui proces de opoziție pe care îl pierzi pentru că nu ai monitorizat: câteva mii de euro. Plus pierderea exclusivității mărcii tale în categoria respectivă.

Monitorizarea nu e opțională. E parte din procesul de protejare.

Ce poți face chiar acum: checklist pentru startup-uri

Dacă citești asta și încă nu ți-ai protejat marca, iată pașii concreți:

1. Verifică disponibilitatea în EUIPO
Nu te baza pe OSIM. Caută baza de date EUIPO pentru marca ta și toate variantele similare. Dacă găsești ceva aproape, oprește-te și consultă un specialist.

2. Evaluează dacă numele tău poate fi protejat legal
Nu toate numele sunt protejabile. Numele generice („Panificație Delicioasă”) sau descriptive („Cafea Bună”) nu pot fi înregistrate ca mărci. Trebuie să fie distinctive.

3. Consultă un specialist ÎNAINTE să lansezi brandul
Lansarea unui brand costă timp și bani. Rebrandingul costă de 10 ori mai mult. Consultanța inițială costă câteva sute de euro. E cea mai ieftină investiție pe care o poți face.

4. Bugetează corect: protecția mărcii e parte din MVP
Protejarea mărcii nu e ceva ce faci „după ce ai validat business-ul”. Fără marcă protejată, nu ai business protejat. E parte din MVP-ul tău, nu un nice-to-have.

5. Monitorizează BOPI dacă ai deja marca înregistrată
Dacă ai deja o marcă OSIM, trebuie să monitorizezi Buletinul Oficial. Săptămânal. Fie singur, fie prin servicii specializate. Altfel, riscul e că altcineva să își înregistreze o marcă similară fără să știi.

La BroHouse, când creăm nume pentru branduri – fie că e Sordony, Spumos, Pizzeta sau branduri precum Marioko – verificăm și protejăm legal fiecare nume înainte ca și un singur pixel de design să fie creat. Pentru că știm că fără protecție legală, tot designul e irelevant.

Un brand fără marcă protejată e ca o casă fără fundație. Arată bine până la primul cutremur.

Concluzia: protejarea mărcii e responsabilitatea ta

Sistemul OSIM nu te protejează. E un regulator care publică cereri și gestionează opoziții. Responsabilitatea de a-ți proteja marca e 100% a ta.

EUIPO nu e opțional dacă vrei protecție reală în România. E obligatoriu pentru că România face parte din UE și orice marcă europeană prevalează peste una națională.

Naming-ul nu mai e despre dicționare. E despre a crea ceva protejabil legal într-o piață saturată cu 13 milioane de mărci.

Și verificarea profesională nu e un cost. E cea mai ieftină asigurare pe care o poți cumpăra pentru brandul tău.

Dacă ai un startup și încă nu ți-ai protejat marca, sau dacă vrei să verifici dacă numele la care te-ai gândit e disponibil, oferim o evaluare preliminară pentru a-ți analiza opțiunile.

Nu aștepta să primești scrisoarea de la avocații altcuiva. Fă-o corect de la început.

Contactați-ne pentru o evaluare preliminară a mărcii – și aflați dacă brandul vostru e cu adevărat protejat sau doar pe hârtie.