Pentru România, anul 2017 a fost un an bogat în concursuri publice de design, extrem de dezbătute și mediatizate. Amintesc numai câteva: logo Primăria Generală București, logo Centenarul Marii Uniri, logo Primăria Galați, logo Președinția Consiliului Uniunii Europene, etc. Toate aceste concursuri au reușit să transforme întreaga țară într-un client dar și într-o agenție de design & branding. La prima vedere, fără să fii un specialist între ale designului, poti observa că întrega societate pare obsedată de originalitate sau de absența acesteia, făcând din acest demers o aventură confuză. Originalitatea în lumea noastră este sinonim cu „să fii primul” asemenea unei competiții sportive sau cum spunea William Ralpg Inge „un plagiat nedovedit”. Dacă acesta este felul în care gândim originalitatea, atunci Picasso este un hoț. Și tu ești un hoț.

Astăzi orginalitatea în design, dacă mai există așa ceva, este ceva temporar. Fac această afirmație, bazându-mă pe un argument imediat: nu avem abilitatea să cunoaștem fiecare design posibil proiectat vreodată. Nu m-ar suprinde să ajungem să vedem designeri certați sau umiliți public chiar și atunci când cineva descoperă un design care a fost finalizat pentru un proiect personal uitat pe vreun hard disk, fără ca acel design să fi fost publicat sau adus la viață. Pur și simplu nu putem niciodată să asigurăm clientul sau lumea întreagă că un design la care lucrăm cu bună-credință, ar putea fi, la un moment dat, asemănător cu unele soluții descoperite recent sau soluții niciodată văzute înainte de publicare. 

 În același timp, înțeleg frica de a fi acuzat de plagiat. Am fost acolo. Ai empatia mea. De aceea întrebarea “dacă e original?” trebuie înlocuită cu “cât e de original?”. De aceea, am identificat câteva posibile răspunsuri pentru imposibilitatea originalității în cultura comtemporană. Să le luăm pe rând: 

 1. Designul nu este sinonim cu arta 

O capcană frecventă întâlnită în aprecierea unei soluții de design este asocierea designului cu arta. În domeniul artelor, puteti inova constant și puteți încerca lucruri noi. Designul, spre deosebire de artă, trebuie să rezolve o problemă. Designul este un job. Iar tu ești designer-ul. Rezolvi probleme. 

 2. Soluții reciclate 

Nimic nu cade din senin. Scrie și în Biblie “Nu este nimic nou sub Soare” (Ecleziastul, 1:9). Ideea ta este defapt un amestec de idei sau un mix de idei reciclate. De aceea, designerul este un colecționar selectiv care magazinează idei bune. Fiecare are un “folder-morgă” în care adună diverse idei și poate vreodată le vei însufleți în vreo lucrare. 

 3. Minimalismul 

Abordarea minimalistă în designul de brand, face viața designărilor și mai dificilă. Să ne gândim la acest aspect în felul următor: sunt doar câteva moduri în care poți desena un cerc perfect. Logo-urile sunt, de obicei, mai eficiente atunci când sunt păstrate simple. Desenați un cerc albastru pe ecran și tocmai ați furat sigla Blaupunkt. Desenați o linie galbenă și copiați Visa. Desenează un pătrat portocaliu și te lovesti de Orange. Cu cât complicațiile sunt mai puține în crearea unei „capodopere”, cu atât este mai probabil ca cineva să-l fi creat deja. 

 4. Totul e global, chiar și când nu e. 

Fără să mă pierd în detalii, amintesc, că la început de orice proiect trebuie identificată piața unde găsim clienții. Să fim sinceri, nu toate afacerile vor avea expunere pentru toate țărille de pe planeta aceasta, de aceea construirea unei mărci puternice pe „piața identificată” este probabil mai importantă decât asigurarea originalității de 100% în întreaga lume. Nu vreau să mă întelegeți greșit, nu există nicio scuză pentru plagiat și gândirea leneșă, însă nu cred că trebuie să fim exagerați în cercetarea fiecărui logo/design făcut vreodată doar pentru că logo-ul magazinului din Galați arată asemănător cu logo-ul unei companii de pantofi din China. 

Cred că limitările noastre ne pot ajuta să găsim originalitatea, deși pot fi frustrante și pot provoca inconsecvența. Dacă vrei, astăzi originalitatea pură se naște dintr-un accident, unde așteptările nu sunt adesea aliniate la o grilă de obiective. Susțin o originalitate redefinită care permite și sărbătorește cultura postmodernă și care militează pentru amestecare și potrivire pentru a putea crea „noul”.