Eu propun să ne oprim din aceste concursuri publice de design. Rugăm toate primăriile din România să termine cu aceste “spectacole”

Costin Oane conduce studio-ul de design și branding, pe care l-a „botezat” BroHouse, fiind în fond un business de familie și care s-a născut din povestea de viață a lui și a fratelui său geamăn Horia. Împreună au o experiență de peste 8 ani si studii de branding în Anglia. Portofoliul de clienţi BroHouse cuprinde nume din ce în ce mai mari din online-ul autohton şi internațional. Prin serviciile lor, echipa BroHouse încercă să ajute brandurile să își găsească și să-și exprime vocea și personalitatea lor.

Cum v-ati hotarat sa participati la concurs? Care au fost temerile? Cum ati perceput aceasta competitie?

Din perspectiva publică, Oradea pare singurul oraș care are o strategie și o direcție destul de bine conturată. Când ai un produs bun care confirmă un model de bună practică, definirea “brandului de oraș” pare un obiectiv firesc care să semnalizeze toate “review-urile” pozitive.

După exercițiul oferit de “brandul București” nu pot spune că am plecat cu foarte mari așteptări. Am apreciat efortul organizatorilor #brandoradea, care au avut o pagină de concurs, niște fotografii alb-negru și un brief care avea mai mult de o pagină, așa cum a fost la București. Materialele oferite nu a fost perfecte, însă au reușit să lase impresia unei “declarații serioase” de concurs, care merită o șansă.

Brief-ul: ce dificulati a ridicat?

Absența corespondenței și a dialogului pe parcursul oricărui concurs de design, între client și designeri, impune existența unui brief bine realizat și documentat. Toate speranțele, întrebările și răspunsurile se îndreaptă către Brief.

Esența briefului Oradea a fost definită sumar și generalist “Orașul în care te regăsești”, o poziționare lipsită de forță și autenticitate. Este o exprimare care duce la reţineri, la limitări şi confuzii, care va genera inevitabil greşeli și aiureli în design și comunicare.  Am avut mari emoții cu acest brief și ne-a fost teamă ca această competiție să nu se transforme într-un “concurs de frumusețe”.

Cum ati lucrat la propunere? Ce v-a inspirat in realizarea ei?

 Am fost toată echipa BroHouse în acest proiect, iar procesul s-a întins pe toată perioada de concurs: 1 lună (o altă greșeală a organizatorilor APTOR). Felul în care ne vedem noi pe noi nu trebuie să fie prea diferit de felul în care ne percep ceilalți.  De aceea inspirația pentru soluția înscrisă, se regăsește în evoluția și schimbarea reputației orașului Oradea, o poziție modernă și distinctă pe plan intern, care se aliniază cu dezvoltarea comunității și percepției deja conturate: oraș nou.

Propunerea completă înscrisă de noi, echipa BroHouse, poate fi văzută aici.

Cum ati privit faptul ca nu a fost ales niciun castigator?

 Începe să semene foarte mult cu celebru “pitch Carrefour” unde au fost invitate 84 de agenții și s-a încheiat cu o soluție “in-house”(cică, nicio agenție nu a nimerit brieful).  Ce face #brandoradea este o formă de inovație. Tocmai ce au “cheltuit”, fără responsabilitate, niste 10 de mii euro din banii agențiilor și freelancerilor și vreo 360 de săptămani de muncă din partea a 180 de înscrieri.

Dacă excludem “reaua intenție” și “interese ascunse”, înseamnă că evaluarea facută de juriul din Oradea este jignitoare. “Specialiștii” locali din Oradea tocmai ce au reușit sa facă amatori pe toti cei înscriși în competiție, atitudine ce descalifică orice concurs public de design.

“Absența câștigatorul” este neîntemeiată. Toata această poveste ne demonstrează că acești oameni nu prea știu ce vor. Nu e deloc ok să te prefaci că știi să faci ceva, când pur și simplu nu ai nicio idee.

Și ca să fie “tipic românesc” organizatorii au oferit o indecentă lipsă de dialog. Un fel de silenzio stampa: “hai că poate trece mai repede”, “poate nu se vede”, “nu e chiar atât de grav”. Toata această fâstâceală a fost foarte irirtantă și jignitoare.  Cea mai performantă administrație publică din România, ne-a arătat că mai știe să facă o “românească”.

Care au fost avantajele/beneficiile participării la acest concurs? Dar dezavantajele?

 Expunerea ar fi trebui să fie premiul cel mai mare. Însă nici acesta nu a mai fost.  Cât despre bani, am venit cu ei de acasă. Iar timpul oferit de echipă e din partea casei. Una peste alta, noi ne-am simțit bine lucrând pentru acest proiect iar acest lucru a reușit să ne ofere o serie de bucurii. Încercăm să ne păstrăm optimiști, desi e greu să nu te enervezi când vezi o lipsă majoră de experiență și educație în această disciplină.

Veți mai participa la astfel de concursuri? (De ce da, de ce nu)

 Eu propun să ne oprim din aceste concursuri publice de design. Rugăm toate primăriile din România să termine cu aceste “spectacole”.  Pentru un demers “brand de oraș” trebuie să reușim să prețuim corect meritocrația și viziunea cu “bătaie mai lungă”.  Iar pentru un astfel de proiect trebuie invitați seniorii industriei de design și branding. Pentru BroHouse, capitolul “concursuri publice” s-a încheiat la Oradea.

Despre logo-urile de orașe: care sunt sensibilitatile/obstacolele pe care le presupune realizarea lor?

Într-o țară în care oamenii nu știu bine ce-i acela brand, o să existe multe piedici până când o să vedem lucruri extraordinare în branding. Pentru realizarea unui brand de oraș, nu exită rețete. O strategie de branding a unui oraș trebuie să se bazeze pe o viziune foarte clară asupra viitorului oraşului, completată de percepţia locuitorilor şi valorile localităţii. Forma externă și cea mai vizibilă a brandului trebuie să fie legată de adevărul intern. E nevoie de multă muncă și de oameni pregătiți care au mai mult de o lună deadline.  Iar identitatea unui oraș nu se rezolvă printr-un concurs de logouri. Ce-i drept, mai există mulți designeri care încă nu înțeleg diferența dintre brand și logo. Mai avem de așteptat și răbdat.

Ce știati despre Oradea, înainte de a începe sa lucrați la propunerea de logo? Care era relatia cu orașul? Il vizitaseți? Care era imaginea pe care o aveați despre Oradea? Cum s-a schimbat această perspectivă?

Știam destul de multe despre Oradea. Prietena mea este de acolo, de aceea am reușit să ajung destul de multe ori în oraș.  Mi-a plăcut altmosfera cosmopolită, colorată și poetică a acestui oraș. Am întâlnit oameni fericiti și care încă mai poartă o speranță pentru un viitor sănătos. Aș putea spune că am o relație destul de personală cu acest loc. Am avut parte de multe insight-uri reale, care ne-au ajutat în găsirea soluției înscrise în competiția #brandoradea.

Care sunt etapele de creatie in realizarea unui astfel de logo? Cat de importanta e etapa de documentare? Cum v-ati documentat pentru propunerea de logo pentru Oradea?

 Prima etapă a fost să înțelegem setul de așteptări din materialele oferite pe pagina concursului de către organizatori. Într-un final am ajuns să ne cam construim singuri propriul brief. Treaba stă în felul următor. Atunci când nu știi unde vrei să ajungi, îți rămâne un singur lucru: să te trezești în altă parte! “Toate drumurile duc la Oradea”, când știi cum să ajungi acolo! Și nu la Viena.  Cam asta e o problemă culturală, aici la noi. Nu vream să recunoaștem “în ruptu’ capului” că nu ne pricepem, chiar dacă e nevoie să refacem de 10 ori și de 10 ori mai scump. Probabil avem și un handicap istoric.

A doua etapă a fost mai degrabă un “demers al adevărului” la firul ierbii cu toți oamenii pe îi cunoșteam din Oradea, pentru a afla percepția lor despre propriu oraș dar și oferta acestei destinații.  Am reușit să colectăm o serie de idei și opinii, care ne-au ajutat să înțelegem clientul, din interior.

Deși timpul a fost aberant de scurt, 1 lună de zile, aceste 2 demersuri extrem de importante ne-au condus către designul logo-ului și comunicarea contextuală a acestuia.

Ce orașe din România se remarcă la acest capitol, al identitatii? Există vreo identitate de oraș din România care v-a placut? Care credeti că sunt orasele cu potențial (mai putin vizibil) de brand din România?

 Alba Iulia a încercat ceva diferit, fără prea mult spectacol și multă gălăgie. Au apelat la o agenție de branding care s-a ocupat de brieful orașului. Nu cunosc toate detaliile și documentația, dar pentru România, Alba Iulia se poate încadra la “brand de oraș”, și observ că au reușit să aibe mai mult decât un logo care să fie printat pe “plicurile de la primărie”.  Ce a făcut Alba Iulia poate fi încadrat la un pionierat pe zona de brand de oraș în România. Am mai fost cateva încercări, din partea altor orașe, dar nu se pun.

Clar, avem orașe cu potențial de brand: Bran, Sighișoara, Cluj, Iași și București.

Cum a evoluat această inițitiațivă, a brandurilor de oraș, a crearii unei identități, în România, în ultimii ani?

Astfel de competiții publice de “city branding” care au fost întâmpinate în general cu un cor de huiduieli au reușit cu succes să transforme întreaga Românie într-o agenție de branding. În ritmul acesta, mi-e teamă ca atunci când chiar va exista “ceva serios și solid” pe zona de branding, să nu mai fim în stare să le mai luăm în serios. În curând, brandingul o să fie o glumă.

Trebuie să încetăm să mai credem că brandingul este un colac de salvare. Brandingul nu poate salva un produs prost, o administrație publică ineficientă și coruptă, un management defectos și lista poate continua.

Orice “brand de oraș” trebuie să fie expresia unui adevăr fundamentat pe o înțelegere a ceea ce ești cu adevărat și ce poți livra. Acum. Nu mâine. “Îmi place cum sună” sau “arată cool” nu e suficinet pentru crearea unei promisiuni de brand.

Când te uiți la cine sunt primarii României, aș putea spune că “brandul de oraș” o să ramână un vis și o lectură plăcută în manuale de branding.

Câteva exemple de afară de identități de oraș care să ne inspire.

Paris
Amsterdam
Melbourne
Porto

Multumi IQads pentru interviu.

Back

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *